Anca Dragu: „România poate și trebuie să devină cea mai puternică economie din regiune”

România poate și trebuie să devină cea mai puternică economie din regiune. Privim cu optimism către 2021. România are nevoie de reindustrializare. Investiții publice bazate pe principii de eficiență. Modernizarea ANAF. Reducerea taxării pe muncă, în special pe salariile mici.

Cum se poate face acest lucru cât mai rapid? Am încercat să aflăm de la fostul ministru al finanțelor dar si actual candidat pentru Parlamentul României, Anca Dragu.

SM – Aveți o carieră profesională impresionantă, sunteți apreciată drept unul din cei mai buni macro-economiști de către Bruxelles… De ce ați ales să intrați în politică?

AD – Mai degrabă aș spune că politica m-a ales pe mine. Pentru mine nu a fost o decizie ușoară pentru că vedeți, în continuare, această meserie de politician este una blamată, parcă ți-e rușine să spui că faci politică pentru că politicienii au fost văzuți, așa, drept oamenii aceia care habar nu au de nimic, care s-au cocoțat în niște funcții și încearcă să profite de aceste funcții pentru propriul lor interes. Am fost ministru al finanțelor în guvernul tehnocrat Cioloș și am constatat în acea perioadă că poți face multe lucruri, poți lua măsuri care să schimbe în bine viața oamenilor, chiar dacă guvernul nostru n-a beneficiat de sprijin politic, ba din contră, am fost loviți din toate părțile și asta pentru că am acceptat să ne asumăm răspunderea într-un moment în care toată clasa politică veche eșuase.

Eu personal cred cu tărie că România poate și trebuie să devină cea mai puternică economie din regiune. Avem potențial, dar trebuie să îl exploatăm mult mai bine. Pentru toate astea e nevoie de specialiști, de o echipă foarte puternică și e nevoie și de votul populației, trebuie să existe această legitimitate.

SM – Ne apropiem de sfârșitul lui 2020. Un an pe care am vrea să-l uităm cât mai repede, pentru că toți am fost afectați atât de criza sanitară, dar și de efectele economice induse de această criză. Cum vedeți anul 2021? Sunteți Optimistă?

AD – Pandemia ne-a luat pe toți prin surprindere. Vedem ce se întâmplă și în lumea largă. Sunt state care au luat decizii greșite sau au avut abordări al căror rezultate n-au fost cele așteptate. Anul 2020 a fost un an foarte greu, cu sincope, cu panică, cu probleme mari la nivelul sistemului de sănătate, la nivel economic, dar și în plan social și plan personal. Sunt mulți oameni care au suferit in această perioadă și încă suferă. Ieșirea din această criză sanitară nu va fi una ușoară. Avem motive de optimism pentru că s-a anunțat punerea la punct a unor vaccinuri eficiente, dar totul va depinde de cât de repede vor ieși aceste vaccinuri pe piață și de cât de repede vor putea fi vaccinați suficient de mulți oameni pentru ca virusul să poată fi oprit. În plan economic sunt de asemenea semne de optimism, prognozele sunt pozitive atât pentru România cât și la nivel global. Trebuie să ne reluăm ușor, ușor viața de dinainte de pandemie și să începem în același timp să construim cu gândul la 2022 și mai departe către 2030.

SM – 2030? În România nu prea există obiceiul ca cineva să proiecteze o viziune pe termen lung. Mai degrabă se fac planuri pe un ciclu electoral și nici măcar acele planuri nu sunt respectate.

AD – Da, 2030 și chiar 2050 pentru că trebuie să ne legăm foarte mult de pachetele de finanțare europeană și de Pactul Verde (Green Deal).

Pentru România anul 2021 va fi unul crucial. Vom avea un nou guvern, un nou parlament și o perioadă mai lungă de timp fără alegeri de orice fel, deci ar trebui să discutăm mai puțin politică și mai mult despre economie și îmbunătățirea nivelului de trai. Sper că vor fi oameni responsabili în ceea ce privește elaborarea programelor de dezvoltare și mai ales în implementarea lor astfel încât să putem atrage și bani care vin de la Uniunea Europeană și să vedem și rezultate.

SM – România va beneficia de o finanțare de aproximativ 80 miliarde euro în perioada 2021-2027. Recent președintele Klaus Iohannis a vorbit despre Planul Național de Relansare și Reziliență. Dar știm cu toții că am avut probleme în atragerea banilor europeni. În ce condiții va primi România această finanțare?

AD – Banii europeni sunt bani proveniți din taxele noastre ale tuturor cetățenilor UE, nu sunt bani veniți din neant. Avem responsabilitatea de a-i administra corect și eficient. În primul rând sunt mai multe capitole. Avem Politica de Coeziune, Mecanismul de Redresare și Reziliență, Politica Agricolă Comună și Fondul de Tranziție Justă. Condițiile sunt legate de CSR (Country Specific Recommendations – recomandări specifice de țară). În cazul României sunt 4 puncte, dar fiecare punct acoperă cam 10 domenii. Aceste recomandări sunt extrem de dense. Fiecare propoziție, fiecare cuvânt se alege cu mare grijă. Am lucrat la aceste recomandări pentru toate țările și cam așa este procesul. Uniunea Europeană urmărește 2 direcții principale de dezvoltare, acolo unde vrea să creeze avantaje competitive în raport cu celelalte țări la nivel global – economie verde și economie digitală.

Pentru a atrage mai ușor banii europeni este nevoie de transparentizarea instrumentelor de finanțare prin crearea unei platforme IT integrate și prietenoase în care companiile să poată avea acces liber și informații actualizate și în același timp ar fi necesar crearea unui program de garanții de stat pentru asigurarea co-finanțării proiectelor.

Dacă vorbim despre construcție, România trebuie să se gândească cu mare seriozitate la reindustrializare. Am avut o industrie care a dispărut. S-a furat, s-a distrus, s-a vândut… ne place să folosim impersonalul pentru că nimeni nu și-a asumat responsabilitatea. Dar cred că știm cu toții ce s-a întâmplat. România are nevoie de industrie. Dacă ne uităm pe deficitul de cont curent ne dăm seama că nu mai producem mare lucru și urmăm un model economic bazat pe consum. Importurile sunt mult mai mari decât exporturile și de aici și o presiune foarte mare pe cursul de schimb, pe credite, pe costul finanțării. Ar trebui să profităm la maxim de acest moment și România ar trebui să se ducă pe aceste noi domenii – energie eoliană, fotovoltaică, soluții de stocare a energiei, biogaz – toate acestea ar trebui să fie pe agenda noului guvern și noului parlament.

SM – Pentru că ați adus în discuție deficitul de cont curent… avem și un deficit bugetar foarte mare, ne împrumutăm, dar nu am reușit să facem nimic cu acești bani. Nu numai că trăim din consum, dar și consumăm pe datorie.

AD – Da, avem deficit bugetar mare și în creștere. A fost o crimă din punct de vedere economic să facem deficit bugetar atât de mare în ani economici buni, mă refer la 2017, 2018, 2019. Acest lucru ne afectează pe toți. Pentru că avem costuri de finanțare și refinanțare mai mari. În 2016 riscul de țară al României era mai mic decât al Ungariei, Bulgariei, Croației. Odată cu promisiunile electorale din 2016-2017 și politicile populiste ulterioare piețele și-au schimbat opinia față de noi și au crescut foarte mult acest cost de finanțare. Nu știu dacă altă țară din UE plătește dobânzi mai mari, dar în orice caz suntem în Top 3. Deci avem și datorii mai mari și mai scump de finanțat. O parte din banii ăștia puțini care se strâng la buget trebuie să-i dăm pe serviciul datoriei. Și într-adevăr, întrebarea este ce am făcut cu acești bani pe care îi împrumutăm. Ok, plătim datoriile, le rostogolim în viitor către copiii noștri. Dar cu ce ne-am ales? Ar trebui să investim mai mult nu doar să cheltuim și să facem o prioritizare a investițiilor publice conform principiilor de eficiență, multiplicare economică cu încurajarea investițiilor din fonduri europene.

SM – Să rămânem cu discuția la buget. Putem reechilibra bugetul având mai multă grijă la cheltuieli, dar ar trebui să vorbim și despre venituri.

AD – Da, din păcate nici la venituri nu stăm bine. Avem cele mai mici venituri publice din PIB din Uniunea Europeană, după Irlanda, dar Irlanda are o situație particulară. În mod filozofic putem să ne întrebăm dacă este mai bine să dăm statului mai mulți bani, știindu-se că statul este un prost administrator. Dar în gradul de dezvoltare actual al României este nevoie ca statul să primească mai mulți bani pentru că avem mare nevoie de investiții în sănătate, în educație și în infrastructură, iar sectorul privat nu poate acoperi deocamdată aceste nevoi.

ANAF are nevoie de modernizare. ANAF nu trebuie să mai funcționeze ca un instrument pentru speriat inamicii politici, ANAF nu trebuie să mai fie ”ciumă” pentru contributorii mici și buni platnici. În ANAF sunt și mulți lucrători buni, profesioniști, trebuie doar să le dăm instrumentele necesare pentru a-și face treaba cum trebuie.

În timp s-au făcut niște greșeli. Până prin 2015 de multe ori s-a confundat politica de colectare cu politica fiscală. Pentru că la noi s-a acționat pompieristic – nu mai aveau bani la buget, nu găseau pe nimeni care să dădea bani cu împrumut, atunci creșteau taxele pentru că efectul era imediat, pe termen scurt cel puțin puteau strânge niște bani în plus tot de la cei care își plătesc taxele. În schimb, creșterea colectării este un proces de durată, banii în plus nu vin imediat.

SM – Despre impozite ce ne puteți spune? Ar trebui să crească, să mai scadă? Ar trebui păstrată cota unică sau ar trebui să fie introdusă taxarea progresivă?

AD – De scăzut este greu în perioada următoare pentru că există o presiune foarte mare pe buget. Dar nici n-ar trebui să crească pentru că ar afecta competitivitatea și i-ar nedreptăți și mai mult pe cei buni platnici în raport cu evazioniștii.

Importanța cotei unice a fost exagerată și de o parte și de alta. Nu datorită sau din cauza cotei unice am avut această evoluție economică. Schimbarea sistemului de taxare acum ar fi aproape imposibil de făcut din punct de vedere administrativ pentru că România nu este pregătită să facă față unui sistem de impozitare prea complicat. Totuși ar trebui făcut ceva cu impozitarea muncii. Pentru că la noi impozitarea muncii este excesivă și în special sunt afectați cei care au salarii mici. Nu este normal ca oamenii care muncesc din greu să trăiască în sărăcie pentru că munca lor nu este răsplătită. Noi avem o inițiativă de a elimina impozitul pe salariul minim și gradual să fie diminuat pe salariile mai mari astfel încât oamenii să nu fie tentați să declare fictiv salariul minim pentru a scăpa de impozit. Pe de altă parte avem în jur de 9 milioane de oameni populație activă, dar doar 6 milioane au contracte de muncă. Numărul de persoane care nu se află în forța de muncă formală este foarte mare. De aceea trebuie să privim lucrurile în ansamblu. Impozit zero pe salariul minim este doar una dintre măsuri, la pachet cu relansarea economică, cu reindustrializarea, cu reducerea birocrației, cu o mai bună susținere a antreprenorilor, cu modernizarea infrastructurii și nu în ultimul rând al sistemului de educație.