Pe principiu un caldă una rece. Anaf-ul s-a pus pe treabă. Asta este vestea bună. Vestea proastă este că acum în anul de graţie 2015 avem parte de nişte date parţiale ale unor controale din 2011.
Este vorba despre acea mega structură din cadrul ANAF-ului care ar fi trebui tsă depisteze evaziunea făcută de persoanele fizice cu mari averi. Iar când fiscul spune mari averi se referă la persoane care au acumulat până acum peste 20 de milioane de euro. Adică i-a luat la bani mărunţi pe cei care apar în acele topuri ale milioanarilor.
Programul anunţat încă de acum vreo 4 ani, pare dotat cu motor diesel, adică a demarat mai greu. Controalele efective au început abia prin 2013m dar au vizat averile din 2011.
Şi iată, abia acum, au fost finalizate verificãrile fiscale în cazul primelor 10 persoane din grupul vizat, grup care este format din 336 persoane… Adică au fost verificaţi în cei 4 ani undeva la 6% din totalul celor vizaţi. Dacă se menţine acelaşi ritm în aproximativ 70 de ani se va termina şi acest control. Adică în 2085
În urma verificărilor s-au găsit venituri nedeclarate de aproape 87 de milioane de lei, adică vreo 20 de milioane de euro. Această sumă reprezintă venituri nedeclarate atât din surse identificate cât şi din surse neidentificate. Ţinând cont că vorbim de 10 persoane controlate înseamnă în medie vreo 2 milioane de euro de căciulă. Lucrăm pe medii neavând o situaţie defalcat de la fisc.
Dar asta nu înseamnă că sumele sunt confiscate ci doar impozitate. Nu mai intru în detalii pe căprăriile Fiscului. Vă spun doar atât în urma acestor verificări apar de plată impozite suplimentare de vreo 3,6 milioane de euro. Ceea ce înseamnă o medie de 360 de mii de euro. Pentru muritorii de rând aceasta este o sumă uriaşă, pentru cei care evazionează milioane de euro, reprezintă o penalitate şi atât.
În acest moment se ridică două mari semne de întrebare Unul este termenul de control – cu acest rezultat prezentat în 2015 pentru averi controlate în 2011. Ştiu că procesul de control este unul dificil… dar totuşi 4 ani mi se pare o grămadă de timp pierdut. Iar 70 de ani aşa cum am calculat mai devreme pentru toţi cei 336 de oameni vizaţii… e foarte mult
Şi apoi sumele mi se par foarte mici. 20 de milioane de euro îmi ridică mari semne de întrebare în condiţiile în care evaziunea în ţara asta este de 1000 de ori mai mare. Bun, vorbim de 10 evazionişti dintr-un grup de 300. Dar dacă am să înmulţesc matematic 20 de milioane cu, găsiţi la 10 din bogaţii româniei, dacă înmulţesc suma cu 30 ca să aflăm o medie a evaziunii pe tot grupul, obţinem o evaziune de 600 de milioane de euro… comparativ cu 20 de miliarde, diferenţa este uriaşă. Ştiu că sunt nişte calcule forţate. Însă au scopul lor.
Ceea ce am vrut să demonstrez este că acest control pare a fi o frecţie la un picior de lemn. Fiscul nostru nu este pregătit să lupte cu marea evaziune. ANAF-ul cumpărat zeci de maşini şi a angajat mii de oameni. Toate acestea sunt bune pentru spectacol. Spectacol pe care l-am văzut cu prisosinţă în această vară mai ales pe litoral, atunci când lupta cu evaziunea s-a limitat la închiderea unor buticuri sau a unor bodegi de la malul mării. Nu spun că nu trebuie controlată şi evaziunea din acea zonă. Avem nevoie de disciplină financiară pe toate palierele. Însă nu aşa reducem corupţia.
Închei cu un calcul pe care l-am mai prezentat dar cred că este ilustrativ pentru situaţia în care ne aflăm.
Fiscul din România vrea să copieze temutul IRS american. De la dorinţă la putinţă este însă cale lungă.
Procentul celor verificati ar fi de 3%, fara suparare 🙂