Am mâncat Ceva… senzaţional

Am fost ieri la o discuţie cu proprietarul unui restaurant micuţ dar cochet din Capitală. Este o discuţie care se va lăsa dacă nu cu un articol sigur cu un set de fotografii extrem de „gustoase”. Restaurantul este undeva în zona 13 Septembrie. Ştiind că ajung să-i trec pragul, Bogdan, s-a gândit să-mi prepare „Ceva”. Spun „Ceva” pentru că produsul nu se află în meniu şi nici măcar nu are un nume. Aşa că l-am botezat „Ceva”. Produsul ăsta a apărut din pasiunea pentru gătit a celor de acolo. Este ceva ce seamănă foarte bine cu compoziţia cărnii de mici. Dar e mai mai mult de atât. Ingredientele, secrete, sunt ţinute sub cheie. Dar în final, cu toate aromele specifice bucătăriei româneşti iese un produs cu amprenta acelui loc, un produs cu personalitate. Mi-a plăcut foarte mult preparatul. Dar mai mult de atât mi-a plăcut ideea. Pentru că din punctul meu de vedere bucătaria despre asta trebuie să fie. Despre dragoste pentru mâncare. Iar atunci când iubeşti mâncarea, ea devine ca şi copilul tău cu care aţi ghicit… trebuie să te joci. Iar atunci când te joci ies tot felul de lucruri minunate, unul dintre ele este produsul fără nume pe care l-am mâncat aseara la restaurantul La Proţap. Dacă vreţi să-l gustaţi mergeţi acolo şi puneţi-l pe Bogdan în dificultate, refuzaţi meniul şi cereţi produsul fără nume. Sau cereţi Ceva :-). Nu o să regretaţi. Hai pofta buna! …că deja îmi plouă în gură.