Una dintre instituţiile cheie ale acestei ţări este ANAF-ul. Acea entitate care ar trebui să găsească cele mai bune metode prin care să colecteze banii de la populaţie şi care să reducă într-un procent semnificativ evaziunea.
Banii astfel colectaţi ar reintra într-un ciclu economic al statului, mai mult sau mai puţin eficient… dar nu despre asta vorbim. Ci despre colectare. De 26 de ani evaziunea creşte iar colectarea rămâne îngheţată la 32-33%. Asta în timp ce media europeană este de 40, iar prin ţările nordice sare binişor de 50% din PIB. La noi nu a apărut încă o minte luminată care să regleze lucrurile astea. Până la finele anului trecut. Când la ministerul de finanţe a fost numit secretar de stat Gabriel Biriş, fost consultant în probleme de fiscalitate şi unul dintre părinţii Codului Fiscal. Mulţi şi-au pus speranţele că lucrurile se vor schimba. Fiindcă în locul politicianului cu viziuni înguste, legate de partidul care l-a pus în funcţie a venit tehnocratul care are suficientă cunoaştere a fenomenului astfel încât lucrurile să reintre în normalitate.
Numai că lucrurile sunt ceva mai nuanţate. La unul dintre interviurile date în presă, Gabi Biriş, tocmai ce a anunţat vreo 3 milioane de români … că trebuie să plătească CASS indiferent dacă au sau nu bani pentru asta. E vorba despre o prevedere a noului Cod Fiscal.
Domnul secretar de stat e de părere că nu prea ai cum să trăieşti fără niciun venit. Ceea ce parţial este adevărat. Tocmai de aceea din start consideră că cei 3 milioane de români care nu au declarat niciun venit sunt evazionişti.
Aici eu personal mă gândesc că în mediul rural sunt o mulţime de oameni care trăiesc fără niciun venit, fiindcă asta este România… încă o ţară foarte săracă. Dar nici măcar despre asta nu este vorba. Pe principiul unde-i lege nu-i tocmeală toată lumea trebuie să se supună prevederilor legale în materie de fiscalitate.
Problema, din punctul meu de vedere este sensul de plecare. Păi ce facem, ne apucăm să ne uităm la amărâtul care nu are niciun leu, sau care câştigă 5-6 sute de lei la negru pe te miri ce şantier? Acolo sunt problemele legate de evaziune? Eu înţeleg că în acest moment disperarea este mare, bugetul are nevoie de bani, dar hai să facem altfel. Hai să ne uităm la marii datornici la stat. Pe lângă companiile private în vârful clasamentului sunt companiile de stat.
Electrocentrale Bucureşti este numărul doi pe listă cu o datorie de 860 de milioane de lei.
Regia Autonomă de Transport Bucureşti are 234 de milioane datorie, iar Electrocentrale Constanţa aproape 200. Complexul Energetic Hunedoara se află pe locul patru între restanţierii companii de stat, cu 176 de milioane de lei. Iar Poşta Română a strâns aproape 140 de milioane de lei de restanţe. În total peste 350 de milioane de euro.
Asta este în curtea statului, sunt bani pe care statul are obligaţia să-i recupereze înainte să meargă la amărâtul care nu are niciun venit şi să-i ceară 5,5% CASS. Care la un calcul rapid ar însemna undeva la vreo 30 de milioaqne de euro.
Apoi există marea evaziune. Şi despre ea am mai vorbit, este undeva la peste 20 de miliarde de lei. Hai să o reducem şi pe asta… după care începem să facem reglajele fine în rândul contribuabililor persoane fizice.