Sistemul bancar sau mai bine spus legislaţia care ar trebui să protejeze clientul în faţa băncii este definiţia haosului absolut. Avem în acest moment vreo 3 proiecte care-şi doresc acest lucru dar care par a acţiona separat bătându-se uneori cap în cap. Este voba despre legea falimentului personal, legea dării în plată, şi proiectul ANPC-ului de aliniere la normele Uniunii Europene în privinţa creditelor ipotecare.
Să o luăm în sens invers. Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului, împinsă de la spate de normativele europene, a ajuns la al treilea proiect de transpunere a directivei creditelor ipotecare. O directivă care încearcă sa ofere protecţie clienţilor persoane fizice în faţa bancilor. Epopeea ANPC-ului a început încă de anul trecut. Iar acum între cele trei variante sunt deosebiri importante, tocmai pentru că, între timp au aparut alte legi care conţineau unele prevederi la care se gândise şi ANPC-ul.
Ca în orice relaţie pe care o avem cu liderii de la Bruxelles noi suntem codaşi. Aşa se întâmplă şi cu legislaţia care ar trebui transpusă până în luna martie a acestui an. Problema este că graba strică treaba. Şi există un risc major în acest moment ca acel client despre care vorbim şi care are 3 moaşe să rămână cu buricul netăiat.
Spre exemplu în directiva europeană, pe care ANPC-ul încearcă să o transpună se spune clar că regulile se aplica de la 21 martie şi sunt valabile pentru creditele ce abia urmează să fie acordate. De cealaltă partea celebra lege a dării în plata nu prevede niciun termen în acest sens. Ba mai mult, ceea ce i-a întărâtat pe bancheri, era deschiderea perspectivei de a se aplica şi retroactiv, şi pentru creditele deja acordate. Lucru considerat neconstituţional de catre bancheri.
În norma ANPC-ului azi nu mai există prevăzută posibilitatea de a da în plata garanţia şi de a stinge creditul. Interesant este că ea era prevazuta în primele proiecte de lege de transpunere a directivei. Acum a disparut tocmai pentru ca e o lege dedicată în acest sens. De cealaltă parte atunci când ANPC-ul a vorbit de darea în plată a venit şi cu nişte criterii clare despre momentul în care acel lucru se putea face. Lege deputatului Zamfir, nu precizează nimic în acest sens, un alt aspect care a adus criticile virulente ale bancherilor.
Un lucru interesant în noul proiect al ANPC-ului, este de fapt o prevedere legată de executarea silită. Timp de 6 luni, clientul care nu mai poate plăti dar care-şi caută un cumpărător va fi ocolit de executori. Astfel cel care a cumpărat o locuinţă la un preţ mai mic decât cel din piaţă sau a plătit mai mulţi ani poate să stingă datoria către bancă şi să rămână cu bani.
Marea problemă este că toate aceste legi s-au împiedicat de cele mai multe ori de lobby ul bancar, extrem de puternic peste tot în lume. Însă acum acelaşi lobby s-a întors ca un bumerang chiar asupra bancherilor exact prin acea lege a dării în plată. Dacă bancherii ar fi fost mai deschişi spre negociere poate că azi România avea UN SINGUR act normativ care să apere interesele clienţilor fără se lezeze interesul bancherilor. În schimb am primit o dezbatere interminabilă şi strategii electorale pe seama clienţilor care nu-şi mai pot plăti ratele.