Tocmai am vazut The Runner, cu Nicolas Cage. Concluzia filmului – viața este un compromis. Așa cred că o să fie și anul 2016 pentru România. Un compromis. Unul al guvernului de tehnocrați bine pregătiți dar ținuți în hățurile la capătul cărora se află interesele mărunte ale unor politruci care sunt dispuși să pericliteze viitorul nației pentru voturile din 2016.
Un peste alta se anunță un an interesant. Un an al echilibrelor fragile inclusiv în economie. Deși am asistat la o macrostabilizare în ultimii ani, deciziile din 2015 ar putea să șubrezească fundația economică pe care ar trebui să se construiască un viitor mai bun pentru nația asta.
Dar să le luăm pe rând.
Atât de disputatul salariu minimajunge la 1250 de lei din Mai. Este soluția de compromis a guvernului Cioloș în fața sindicatelor, susținute de politicianismul ieftin al celor care așteaptă alegerile.
Majorarea salariului minim va conduce la un efort financiar suplimentar suportat de angajator de 1.015 lei/salariat, aferent celor șapte luni de anul viitor, respectiv 145 lei lunar pentru fiecare angajat căruia îi este ridicat salariul minim. Nu știu dacă este mult sau puțin și nici nu-mi propun să evaluez asta. Am văzut că foarte mulți susținători ai ideii care au tot aruncat informația conform căreia suntem pe penultimul loc la valoarea salariului minim în UE. Fără să sufle o vorbă despre productivitate sau competitivitate. Dar sunt idei despre care am mai vorbit și AICI nu are rost să le mai reluăm acum.
Un alt element de interes este legat de cursul valutar. În discuția pe care am avut-o zilele trecute cu Radu Ciofu, analist șef la Admiral Markets, a reieșit că 2016 o să fie un an mai prost pentru leu comparativ cu 2015. Începutul de an ar putea să aducă o ușoară apreciere a monedei naționale, însă pe medie 2016 ar putea marca un euro la 4,52 de lei față de 4,44 valoarea medie din 2015. Este foarte posibil ca în acest an cursul să fie folosit ca supapă pentru detensionarea economiei – lucru pe care politicieni vor evita să vi-l spună, că nu dă bine mai ales în fața celor care au rate la bănci în altă monedă decât leul.
Dacă e să aruncăm o privire spre piața imobiliară este clar că ea este dependentă de cea bancară. Două dintre sectoarele care au provocat marea criză din 2007, două dintre sectoarele care au fost și cele mai lovite de criza subprime. Numai că 2015 a însemnat echilibru și revenire. Este drept că vorbim despre un echilibru fragil care din nou, poate să fie stricat iremediabil, de dorința unui politician anonim de a deveni vedetă. Ce-i drept e greu să câștigi voturi atunci când nu te cunoaște nimeni. Legea dării în plată va fi, din nou, un compromis al lui 2016. Dacă ea va fi rescrisă în interesul oamenilor și nu al falșilor investitori așa cum a fost concepută inițial, este foarte posibil să vedem o reintrare în normalitate pe această piață. Iar când spun asta mă gândesc la o creștere undeva între 10 și 15% pe întreg anul.
Bursa, mi-ar placea să pot să spun mai multe despre ea, din păcate bursa de la noi este într-o continuă (re)lansare de 20 de ani. Nu ne influențează pentru că nu are cum. Cel puțin momentan Probabil că ar trebui să ne uităm spre bursele de afară, în funcție de rezultatele de acolo o să vedem răspunsul marilor economii și evident drumul pe care o va lua și România.
Sunt multe de spus, dar prea puține cunoscute – prețul petrolului și în general prețul materiilor prime, evoluția situației din orient, și de ce nu criza refugiaților care va continua și în acest an.
Dincolo de toate, anul 2016 o să depindă în mare măsură de ceea ce vom vrea și vom fi noi. Trâmbițăm despre schimbare și despre bunul mers, așteptând de fiecare dată să facă altcineva lucururile astea pentru noi. Cred că este foarte important să începem să (re)devenim serioși. Să ne facem treaba cu responsabilitate. Fiecare rotiță trebuie să se miște perfect pentru ca ceasul să arate ora exacta. Și abia atunci vom putea spera la un an mai bun și fără compromisuri. Sunteți pregătiți pentru asta? Dacă da, atunci 2016 va fi un an excelent, va fi anul vostru.
Acest guvern va aduce câteva lucruri bune, dar nu schimbări radicale. Niciun partid nu ar fi de acord cu schimbări majore pentru simplul fapt că ar fi necesară o modificare majoră în interiorul partidelor iar acest lucru necesită cel puțin timp, dacă plecăm de la premisa că este dorită schimbarea. Va fi un an de compromis pentru că partidele își vor apară existența.