Uncategorized

Ghid de alegere a ceasului

Stelian Muscalu

Primul lucru la care m-aș gândi dacă e să îmi cumpăr un ceas nou este designul. Bineînțeles, fiecare cu gusturile lui. Poate că ce-mi place mie nu îi place altuia. Nicio problemă. Diversitatea face lumea mai frumoasă.

În loc să-ți spun ce design îmi place mie (că tot nu e relevant) o să-ți spun câteva reguli după care m-aș uita eu:
  • În primul rând m-aș întreba cu ce vreau să port ceasul. Dacă o să-l port la o îmbrăcăminte business (costum și cravată) atunci e clar că m-aș uita după un design clasic – cadran simplu, cifre elegante. Dacă în schimb am de gând să-l port cu îmbrăcăminte casual / smart casual (blugi, cămașă sport, tricou) atunci m-aș uita după un design sport – cadran colorat, eventual ceas cu mai multe funcții
  • Dacă ai cămăși cu butoni atunci metalul din care e construită carcasa ceasului ar trebui să se potrivească cu cel al butonilor – auriu cu auriu, argintiu cu argintiu. Valabil și pentru doamne – ceasul ar trebui să se potrivească cu restul bijuteriilor. Acum nu e nevoie să ai ceas de aur dacă ai o pereche de butoni de aur. Dacă îți permiți un astfel de ceas… felicitări. Dar există ceasuri care sunt făcute dintr-un aliaj care imită foarte bine aurul. Dacă ceasul e de firmă aliajul respectiv o să-și păstreze proprietățile în timp (nu se decolorează, nu oxidează)
  • Dacă ai ceas cu curea de piele și vreai să ai o ținută elegantă atunci cureaua ceasului ar trebui să se asorteze cu cureaua de la pantaloni și cu pantofii. Din nou, e valabil și în cazul doamnelor – cureaua ceasului ar trebui să se asorteze cu pantofii și poșeta
  • Nici dacă ți-ai ales ceas cu curea metalică nu ai scăpat de griji. Cureaua ar trebui să se asorteze cu catarama de la cureaua de la pantaloni
  • Cadranul ceasului ar trebui să se asorteze cu cămașa. Dacă ai ales un ceas cu cadran alb sau negru e mai ușor pentru că sunt culori universale și poți să le potrivești la orice. Și cadranul auriu se potrivește cam la orice. În general, dacă ai ales un ceas clasic nu o să ai prea multe probleme cu asortatul culorilor pentru că ceasurile clasice au cadrane discrete, iar culorile nu sunt țipătoare. Ar trebui să fii mai atent când e vorba de ținutele casual pentru că nah, atât hainele cât și ceasul sunt mai colorate, iar culorile trebuie să se asorteze între ele
Regulile de mai sus nu mai sunt atât de stricte. Acum oamenii au început să poarte orice cu orice, fără să mai țină cont de reguli de genul acesta. Probabil că mulți nici habar nu au că există / au existat regulile astea. La școală nu se fac cursuri de estetică (deși ar trebui), iar dacă eleganța nu i-a preocupat… De unde să le știe? Dar dacă respecți aceste reguli n-ai cum să greșești. O să ai un plus de stil și eleganță. Și în mod sigur cei care știu regulile te vor aprecia. Eu spre exemplu, acord întotdeauna o bilă albă doamnelor care încă își mai asortează pantofii cu poșeta și știu să se folosească în mod inteligent de accesorii.
Mecanismul ceasului e la fel de important ca și designul. Până la urmă ne așteptăm ca un ceas să arate ora exactă. Adică să fie precis. Din fericire problema asta s-a cam rezolvat. Ceasurile cu quartz sunt chiar foarte precise. Poți să te aștepți să aibă o abatere de 1-2 secunde în jumătate de an. O dată la jumătate de an oricum trebuie să potrivești ceasul pentru că se trece de la ora de vară la ora de iarnă și viceversa. Pe lângă precizie mecanismele cu quartz au 2 mari avantaje. În primul rând sunt mult mai ieftine. Când a apărut această tehnologie în anii 60, mecanismele cu quartz erau mult mai scumpe decât mecanismele clasice (automatice sau mecanice), dar lucrurile au evoluat și, datorită producției de masă, au devenit foarte accesibile. Al doilea avantaj e că sunt foarte ușoare. Mă rog, nici mecanismele clasice nu cântăresc cât o cărămidă, dar cele cu quartz oricum sunt mai ușoare. Bineînțeles, nu poți să te aștepți ca orice chinezărie să aibă un mecanism precis, de aceea iti recomand sa cumperi ceasuri de marca: un Seiko, Citizen, Bulova sau de ce nu, Omega.
Ceasurile cu mecanism automatic sau mecanic sunt mai mult pentru ego. Te simți și tu un pic mai sofisticat știind că porți la mână un ceas cu un mecanism sofisticat. Bineînțeles, ego-ul costă bani. Un mecanism automatic este mult mai scump pentru că efortul de a-l face este mult mai mare. Există și aici avantaje. În primul rând nu trebuie să schimbi niciodată bateria. Trebuie doar să-ți amintești să întorci ceasul o dată la 2 zile si sa ii faci o revizie o data la 2 ani pentru a-i pastra precizia. Un ceas scump cu un mecanism scump are șanse să devină un ceas de colecție, adică valoarea lui în timp să crească în loc să scadă.
Cureaua sau bratara ceasului sunt si ele importante deși nu au legătură propriu-zisă cu ceasul. Cureaua se poate schimba oricând, nu? Bratarile metalice au avantajul că sunt solide și rezistente. În principiu bratara te ține toată viața sau mă rog, toată viața ceasului. Se și curăță ușor. Și sunt destul de elegante. Au totuși un mic neajuns. Cel puțin din punctul meu de vedere. Câteodată mi se prinde câte un fir de păr între zalele curelei și nah… e ca și cum mă trage cineva de păr, e deranjant. Mai norocoși sunt cei care s-au născut cu mai puțin păr pe mâini.

Cureaua de piele este întotdeauna o alegere elegantă. Nu rezistă foarte mult timp (asta depinde și de calitate și de cât de des îți pui și îți dai jos ceasul de la mână), dar se pot schimba. Acesta e chiar un avantaj. Poți să ai mai multe curele pentru același ceas și să le schimbi astfel încât să se asorteze cu îmbrăcămintea. Sunt ceasuri la care cureaua se schimbă foarte ușor, în schimb sunt altele cu care trebuie să te duci la ceasornicar (sau să-ți faci rost de scule speciale). Dacă îți iei ceas cu curea de piele trebuie să fii atent și la mecanismul de schimbare. Cu cât se pot schimba mai ușor cu atât mai bine.

Asta cu schimbatul e valabil și pentru curelele de plastic / silicon. La început curelele de plastic sunt moi și plăcute la atingere, dar cu timpul se întăresc, devin rigide. N-ar fi asta o problemă căci între timp iau forma mâinii, dar încep să se și crape și se rup. Dacă îți iei ceas cu curea de plastic trebuie să vezi dacă găsești curea de rezervă și peste 1 an când cea veche începe să crape și dacă se și poate schimba. Altfel e ceas de vacanță – îl folosești câteva luni și îl arunci.
Eu am avut întotdeauna o atracție față de ceasurile subacvatice. Nu știu de ce, dar țin neapărat să înot cu ceasul la mână. Așa că pentru mine ceasurile rezistente la apă sunt mereu prima alegere. În general se specifică pentru fiecare ceas dacă este rezistent la apă sau nu. Ca să-ți faci o idee:
– 30 m sau 3 atm – Poți să te speli pe mâini având ceasul la mână, dar nu poti sa faci dus sau sa intri cu el în piscină
– 50 m sau 5 atm – Nu e recomandabil să intri în piscină cu el, dar se poate. Totusi risti sa iti intre „la apa”.
– 100 m sau 10 atm – Poți să te bălăcești cu ceasul la mână cât vrei. Poți să faci și snorkeling, dar nu scufundări la mare adâncime. Trebuie sa il duci la un ceasornicar bun care poate verifica daca capacul este inchis etans.
– 200 m sau 20 atm – Cu așa ceva poți să faci mai mult decât bălăceală. Poți să faci schi nautic și chiar scuba diving.
– +200 m diving – peste 20 atm– Astea sunt deja ceasuri dedicate pentru scufundări. Cine își cumpără așa ceva probabil că știe deja despre ce e vorba și nu mai are nevoie de sfaturi.
Atentie! Orice ceas rezistent la apa este etans in conditii de apa cu salinitate redusa si temperatura normala. Deci nu se recomanda sa faci dus fierbinte sau sa faci sauna cu ceasul la mana. Pentru ca ceasul sa fie pastrat in conditii optime, trebuie evitat si contactul cu sapunul.
Nu cred că trebuie să-ți spun care e rolul geamului pentru că este destul de evident. În schimb s-ar putea să fii indus în eroare de diverse formule de marketing pe care producătorii de ceasuri le folosesc. În principiu există 3 tipuri de geam care se folosesc în fabricarea ceasurilor, fiecare cu avantaje și dezavantaje:
– Plastic transparent. Cel mai ieftin. Destul de rezistent. Se zgârie ușor, dar zgârieturile mici se mai pot repara. Un avantaj mare e că se pot turna geamuri din plastic în forme mai sofisticate decât s-ar putea face din sticlă și astfel designerii își pot lăsa imaginația liberă. Plasticul își schimbă proprietățile cu timpul – devine mai casant și s-ar putea să-și schimbe și culoarea (se îngălbenește). Dacă în loc de plastic întâlnești în broșuri cuvântul ”Acrylic” să știi că tot plastic înseamnă.
– Cristal mineral. Oferă o claritate mai bună decât plasticul și nici nu e foarte scump. Se zgârie mai greu decât plasticul, dar se zgârie destul de ușor, iar urmele nu pot fi retușate. Se sparge destul de ușor. Acum nah, depinde și de grosime – cu cât e mai gros geamul cu atât mai rezistent.
– Safir. Sunt cele mai scumpe, dar își merită banii. Claritatea e deosebită și sunt foarte rezistente la zgârieturi. Practic un ceas cu geam din safir arată ca nou și după 10 ani de purtat zi de zi. Safirul poate fi artificial sau natural, dar asta contează mai puțin, ambele variante au cam aceleași proprietăți. Safirul nu se zgarie, dar se poate sparge.
Bineînțeles, funcția de bază a oricărui ceas este să arate ora exactă. Sunt insa si ceasuri care au nenumarate functii inclusiv functia de masurare a pulsului, a presiunii atmosferice, au busola, GPS, etc.
Cea mai populară funcție suplimentară este cronograful. În limba română s-ar traduce cu cronometru doar că în engleză chronograph și chronometer, când se referă la ceasuri, înseamnă 2 lucrui total diferite. Chronograph e cronometrul din limba română, iar chronometer se referă la un anumit standard de precizie pe care mecanismul trebuie să-l îndeplinească. Altă funcție suplimentară populară este moonphase – care arată fazele lunii.
Ceasurile electronice pot îngloba o grămadă de funcții suplimentare, de la banala alarmă până la navigarea pe internet. N-are rost să le trec în revistă pe toate că ar însemna să scriu o carte.

3 comentarii

Adaugați un comentariu